Am să vorbesc despre interesul pentru un anumit subiect, sau pentru o anumită activitate.
Am să dau trei exemple.
Exemplul numărul 1:
Să spunem că eu sunt femeie.
Am crescut pe lângă maică-mea, care era casnică("maman au foyer").
Aveam o mulțime de păpuși cu hăinuțe roz.
Din mica copilărie am văzut-o preparând mâncarea.
Mă mai punea și pe mine să învârt prin crătiți.
Când avea accese de autoritate maternă mă punea chiar și să spăl vasele.
Cui îi place să spele vasele?
O altă activitate pe care o aveam împreună
(și care de asemenea apare că fiind feminină în concepția unor subcorticali),
era să coasem și să brodăm.
Astea au fost activități manuale. Dar o vedeam și citind romane sau reviste.
Romane de dragoste și reviste de modă, bineânțeles.
Exemplul numărul 2:
Să spunem că sunt bărbat.
Când eram copil aveam mașinuțe, unele chiar teleghidate.
Aveam o minge de fotbal și una de voleiball.
Taică-meu îmi arăta cum să-mi repar bicicleta,
iar mai târziu pe lângă el am invățat cum să schimb roata la masină,
să-i schimb uleiul la motor, să-i pun lichid pentru spălat parbrizul,
să-i curăț carburatorul, să-i înlocuiesc toba de eșapament, etc ... .
Tot pe lângă el am aflat ce este o piuliță, o șaibă grover, un holșurub
și cum se bate un cui fără să-ți dai peste degete.
Tot el mi-a explicat cum funcționează politica
și de ce nu este bine să împarți pumni în stânga și-n dreapta.
Prima carte pe care mi-a pus-o in mână a fost "Contele de Monte-Cristo",
iar când eram la liceu l-am văzut citind "Legiunea Blestemaților" și "Blindatele morții".
Exemplul numârul 3:
Aici spun o povestioară pe care nu știu de unde am auzit-o.
Ion și Maria erau țărani.
Ion era la câmp cu plugul la arat, cu cei doi feciori ai săi.
P-ăl mare îl chema Gheorghe și era născut la două luni după nuntă, iar p-âlălalt,
care venise pe lume in timp ce fusese plecat la muncă vreo doi ani prin străinătățuri,
îl chema Vasile.
Ghiță era asa de puternic încât putea să tragă toată ziua la coasă.
Sile(adica Vasile) era negricios și cam sighinaș, dar altfel iute la mânie și cam pilangiu.
La munca câmpului îl cam lăsa pe frate-su să facă treaba,
în timp ce el cioplea un lemn cu brișca lui bine ascuțită de care nu se despărțea nici când dormea.
Ceea ce vreau să spun este că, în dialog cu cineva,
subiectul discuției poate fi interesant pentru amândoi,
sau pur si simplu un subiect de complezentă, ca de exemplu despre ploaie.
Binânțeles că se poate dezbate și anarhismul epistemologic prin gnostica cognitivă
din teosofia sincretică și cabalismul tradițional al lui Gershom Scholem.
Deci atenție mare la ce vorbim si cu cine vorbim.
Sau mai bine ar fi să nu mai vorbim?